BULBUL RAHIDIAN, NERVII CRANIENI IX, X, XII: PARTICULARITĂȚILE ANATOMO-FIZIOLOGICE, SEMNELE DE AFECTARE

TOATE PRELEGERILE
EXAMEN
ORAR PRELEGERI
PLAN SEMINARE
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
DEXTERITĂȚI MANUALE
RECOMANDĂRI METODICE




Bulbul rahidian (medulla oblongata) Așezat în etajul superior al cavității craniene, partea cranială a canalului rahidian. Continuarea măduvei spinării. Este de forma unui trunchi de con cu baza mare, așezată cranial. Pe fața anterioară este șanțul median ventral, pe laturile căruia sunt două cordoane (piramidele bulbare), care se găsesc în continuarea cordoanelor ventrale ale măduvei. Pe fața posterioară este șanțul median dorsal, iar pe laturile lui se află cordoanele formade de fasciculele lui Goll și Burdach, separate prin șanțul intermedia dorsal. Pe părțile laterale, lateral de șanțul colateral ventral, sunt cordoanele laterale ale bulbului. În jumătatea cranială a bulbului, cordoanele formate de fasciculele Goll și Burdach se depărtează de linia mediană, orientându-se oblic în sus și lateral, determinând în prelungirea canalului epedimar formarea ventriculului IV. Structura bulbului rahidian presupune existența ventricului IV și prezența celor două substanțe (albă și cenușie). Substanţele albă şi cenuşie care se găsesc în alcătuirea bulbului, sunt expuse într-un mod caracteristic. Datorită încrucișării fibrelor nervoase care formează piramidele anterioare, substanţa albă a bulbului străbate prin masa de substanţă cenuşie, pe care o fragmentează. Se formează astfel fragmente de substanţă cenuşie înconjurate de fascicule de substanţă albă. Aceste fragmente se numesc centri sau nuclei bulbari. Din fragmentarea coloanelor ventrale se formează nuclei motori, din fragmentarea coloanelor dorsale, nuclei senzitivi, iar din a celor laterale, nuclei vegetativi.       Funcţia de conducere este realizată prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la măduvă sau encefal, sau care pornesc din bulb spre măduvă sau encefal. Bulbul reprezintă locul de trecere al
27

căilor senzitive şi motoare dintre măduvă şi restul encefalului. El conduce excitaţiile care vin din măduva spinării şi trec la diferite segmente ale encefalului; de asemenea conduce impulsurile motoare care iau naştere la diferite niveluri ale encefalului şi trec la măduva spinării pentru a ajunge la organele efectuare. Caracteristic în această conducere este faptul că ea se face încrucişat, adică trece dintr-o parte în alta. Aceasta se poate constata astfel: secţionând jumătatea dreaptă a bulbului, se produce paralizia muşchilor din jumătatea stângă a corpului. Ca centru nervos, bulbul joacă un rol important în organism. El realizează, prin centrii săi, funcţiile principalelor organe ale corpului. Particularitatea acestor centri este automatismul sau capacitatea de a se excita în urma modificărilor care au loc în celula nervoasă însăşi. Între centrii bulbari, cei mai importanţi sunt centrii unor funcţii vitale (centrii respiratori, centrii cardiaci, centrii vasomotori), centrii unor funcţii digestive (centrul salivaţiei, centrul deglutiţiei, centrul masticaţiei, centrul suptului), centrii unor funcţii metabolice (centrul glicozuric), centrii unor reflexe de apărare (centrul strănutului, centrul tusei, centrul clipitului), centrii tonusului muscular.

Nervul glosofaringian IX Conține 4 feluri de fibre: senzitive, motorii, gustative și secretoare. Partea senzitivă: compusă din 3 neuroni. Corpul celular al primului neuron se află în ganglionii superior și inferior dintr-o parte și alta a găurii rupte posterioare. Dendritele se îndreaptă spre periferie, finisându-se în receptorii în treimea posterioară a limbii, văl palatin, vestibul faringian, faringe, epiglotă. Axonii pătrund în bulb, unde se termină în nucleul ariei cenușii, constituind al doilea neuron. Axonii acestuia trec pe partea opusă, se finisează în talamus, constituind al treilea neuron. Axonii trec prin brațul posterior al capsulei interne, se îndreaptă spre partea posterioară a circumvoluțiunii postcentrale a cortexului. Partea gustativă: constă din 3 neuroni. Fibrele culeg simțul gustativ de pe treimea posterioară a limbii și vălului lingual, și sunt dendritea ale celulelor nervoase din ganglionul inferior, fiind primul neuron. Axonii se finisează în nucleul tractului solitar (al doilea neuron), din bulbul rahidian. Axonii acestui nucleu pleacă spre nucleii mediali și ventrali ai talamusului, constituind al treilea neuron. Axonii pleacă spre cortex (opercul temporal, girus parahipocampal). Partea motorie: constă din 2 neuroni. Neuronul central este reprezentat de celule nervoase ale porțiunii inferioare a circumvoluțiunii precentrale, axonul trece prin calea cortico-nucleară spre nucleul ambiguu, unde se află corpul celular al motoneuronului periferic. Axonii motoneuronului părăsesc cavitatea craniului prin gaura ruptă posterioară, asigurând inervația mușchilor: constrictor superior al faringelui, stilofaringe. Partea secretorie: fibrele parasimpatice încep de la partea anterioară a hipotalamusului, se termină în nucleul salivator inferior, de la care este controlată secreția glandei parotide.

Semne de lezare Hipognezie sau agnezie – pierderea sensibilității pe partea superioară a faringelui. Dureri în rădăcina limbii sau amigdale, care se răspândesc

Nervul vag X Conține fibre senzitive, motorii și vegetative.  Partea senzitivă: primii neuroni sunt situați în ganglionii superior și inferior. Dendritele se îndreaptă spre periferie, se termină cu receptori în pahimeningele fosei craniene posterioar. Axonii se
28

îndreaptă spre bulb în nucleul aripii cenușii, unde se finisează constituind al doilea neuron. Axonii pleacă în talamus constituind al treilea neuron. Din talamus, trecând prin capsula internă, fibrele neuronului III se proiectează pe porțiunea inferioară a circumvoluțiunii postcentrale a cortexului.

Partea motorie: compusă din 2 neuroni. Neuronul central se află în partea inferioară a circumvoluțiunii precentrale. Axonii făcând parte din calea cortico-nucleară, se termină în nucleul ambiguu, constituind al doilea neuron. Axonii părăsesc prin gaura ruptă posterioară cavitatea craniană și se îndreaptă spre mușchii striați ai faringelui, văl palatin, laringe.

Partea vegetativă: fibrele parasimpatice merg de la partea anterioară a hipotalamusului spre nucleul dorsal al nervului vag, iar de la el spre mușchii inimii, netezi ai organelor interne. Excitarea provoacă bradicardie, dilatarea vaselor, constricția bronhiilor, activitarea peristaltismului intestinal.

Semne de lezare Se dereglează deglutiția pentru lichide Vorbire nazonată Glas răgușit Afonie Asfixie Tahicardie sau bradicardie

Nervul hipoglos XII Inervează mușchiul limbii, nerv motor. Este compus din 2 neuroni. Neuronul central este localizat în porțiunea inferioară a circumvoluțiunii precentrale a cortexului. Axonii în componența căii cortico-nucleae, trec prin genunchiul capsulei interne, pedunculii cerebrali, protuberanță, și se termină în bulb. Aici, în nucleul nervului hipoglos din partea opusă, se află corpii celulari ai motoneuronilor periferici. Axonii părăsesc bulbul la nivelul șanțului preolivar, apoi craniul prin canalul hipoglos, și se îndreaptă spre mușchii limbii.

Semne de lezare Paralizie sau pareză periferică din partea omolaterală focarului. Atrofia hemilimbii, mucoasa fiind zbârcită. Fibrilații musculare. În protruzia limbii are loc deviere spre partea paralizată. Leziunea bilaterală provoacă glosoplegie, anartrie (dereglarea funcțiilor de masticație, deglutiție și articularea cuvintelor). În paralizie centrală la lezarea căii cortico-nucleare, are loc deplasarea în partea opusă focarului. În paralizia periferică, are loc deplasarea în direcția focarului.