CĂILE CONDUCTIVE ALE SENSIBILITĂȚII PROFUNDE. TIPURILE DE DEREGLARE. EXAMENUL NEUROLOGIC

TOATE PRELEGERILE
EXAMEN
ORAR PRELEGERI
PLAN SEMINARE
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
DEXTERITĂȚI MANUALE
RECOMANDĂRI METODICE




Sensibilitatea – proprietatea organismului de a recepționa excitările provenite din mediul extern sau organe și de a răspunde prin diverse reacții.

Sensibilitatea profundă – reprezintă simțurile poziției corpului și extremităților (mio-artro-kinetic), oferă simțul de localizare, stereognozia.

Calea sensibilității profunde: Primul neuron se află în ganglionul spinal. Axonii trec prin radiculele posterioare în măduva spinării, în cordonul posterior, apoi în componența fasciculelor Goll și Burdach se ridică în sus până la bulbul rahidian. Neuronul doi se află în nucleii canalului gracilis (Goll) și cuneat (Burdach). Axonii acestora trec pe partea opusă, se ridică mai sus, iar la nivelul punții se asociează cu fibrele sensibilității superficiale, ajungând la talamus, constituind al treilea neuron. Aceasta constituie tractul bulbo-talamic (lemniscul medial). Axonii neuronului trei trec în cortexul parietal. Fibrele aferente se termină în circumvoluțiunea postcentrală a lobului parietal și precentrală. Aceasta constituie tractul talamo-cortical.

Tipuri de dereglare a sensibilității: Clasificare topografică: - periferic: mononeural, multineural, polineural, plexal - segmentar (dermatomer): ganglionar (erupții herpes Zoster), radicular (semne de elongație), coarne posterioare (disociat), comisural (siringomielie) - conductiv (prezența nivelului de afectare): cordoane posterioare (ataxie senzitivă), sindrom BrownSequard (semisecțiune transversă), secțiune transversă completă, truncular, talamic, capsular - cortical - funcțional