INSUFICIENȚA VEGETATIVĂ PERIFERICĂ. ETIOLOGIE, MANIFESTĂRI CLINICE ALE SISTEMELOR CARDIOVASCULAR, RESPIRATOR, GASTRO-INTESTINAL, URINAR, SEXUAL ȘI SUDORAȚIE. CINCI TESTE DE DIAGNOTIC

TOATE PRELEGERILE
EXAMEN
ORAR PRELEGERI
PLAN SEMINARE
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
DEXTERITĂȚI MANUALE
RECOMANDĂRI METODICE




Reprezintă un complex de semne patologice, determinate de afectarea organică a sistemului vegetativ segmentar. Factori - endocrini, metabolici, sistemici. Sunt 2 forme: - primară:  Sdr. Bradbury-Egglestonm,  Sdr. Shy-Drager, asociată cu parkinson, Raily-Dey - secundară: afecțiuni endocrine, maladii de sistem și autoimune, afecțiuni metabolice, intoxicații medicamentoase, afectări structurale vegetative tronculare, medulare, afectări carcinomatoase, afectări infecțioase ale SNV.

Manifestări clinice Afecțiune ereditară rară ce interesează sistemul nervos autonom (vegetativ), caracterizată prin retard mental, muscari necoordonate, vărsături, infecții frecvente, convulsii.

Examinarea include măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale în elino- și ortostatism, cu o pauză de cel puțin 2 minute între poziții. Scăderile susținute ale TA sistolice (>20mm Hg) sau diastolice (>10mm Hg) după un ortostatism de cel puțin 2 minute (neasociate cu o creștere adecvată a frecvenței pulsului) sunt sugestive de deficit vegetativ.  Evaluarea neurologică trebuie să includă examinarea stării mentale (pentru a depista tulburările neurodegenerative), examinarea nervilor cranieni (pentru a depista scăderea acuității vizuale din paralizia progresivă supranucleară), examenul funcției motorii (pentru boala Parkinson și sindroamele parkinsoniene) și a celei senzitive (pentru polineuropatii). 

VARIAȚIA FRECVENȚEI CARDIACE ÎN TIMPUL INSPIRULUI PROFUND Acesta este un test al influenței parasimpatice asupra funcției cardiovasculare. Rezultatele testului sunt influențate de poziția pacientului, frecvența și amplitudinea respirației (5-6 respirații/ min si o capacitate vitala maximă (FCV) de 1,5 1 sunt optime), vârsta, medicații si hipocapnie. De exemplu, limita inferioară a variației frecventei cardiace normale în timpul inspirului profund la o persoană mai tânară de 20 de ani este mai mare de 15-20 bătăi /min, dar la persoanele peste 60 de ani este de 5-8 bătăi/min. Variația frecvenței cardiace în timpul inspirului profund (aritmia sinusală respiratorie) este abolită de administrarea de atropină. Răspunsul valsalva. Acest răspuns evaluează integritatea căii aferente, procesării centrale și căii eferente a reflexului baroreceptor. Răspunsul este obținut cu subiectul în clino-sau ortostatism. Se menține o presiune constantă expiratorie de 40 mm Hg timp de 15 s in timp ce modificările frecvenței cardiace și a TA bătaie cu bătaie sunt măsurate. 

ÎNREGISTRĂRILE TENSIUNII ARTERIALE ORTOSTATICE  TA bătaie cu bătaie în clinostatism, în poziție întinsă la unghi de 80° si in ortostatism sunt utile pentru a cuantifica controlul TA ortostatice. Este important de a se permite o perioadă de 20 de minute de repaus în clinostatism înainte de evaluarea modificărilor TA în ortostatism. Testul poate fi util pentru evaluarea pacienților cu sincope inexplicabile și pentru a depista sincopa mediată vagal.

77

TESTUL PRESOR LA RECE Testul presor la rece evaluează funcția simpatică prin plasarea unei mâini a subiectului în apa cu gheață (1-4°C) și măsurarea ulterioară a TAla 30 s și 1 minut. Tensiunea sistolica și diastolică crește în mod normal cu 10-20 mm Hg. Calea aferentă este spinotalamică și de aceea este diferită de calea aferentă a arcului reflex baroreceptor. Când căile spino-talamice sunt intacte, un răspuns normal indică o anomalie a integrării vegetative centrale sau a funcției eferente simpatice. Când răspunsul la testul presor la rece este normal și răspunsul Valsava este anormal, leziunea este localizată la nivelul căii aferente a arcului reflex baroreceptor.