SCLEROZA LATERALĂ AMIOTROFICĂ: PATOGENIE, MANIFESTĂRILE CLINICE, DIAGNOSTIC


TOATE PRELEGERILE
EXAMEN
ORAR PRELEGERI
PLAN SEMINARE
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
DEXTERITĂȚI MANUALE
RECOMANDĂRI METODICE
Descarcă prezentarea



Definiție Scleroza laterala amiotrofică (SLA, maladia Lou Gehrig, maladia Charcot) este o maladie caracterizată prin pierderea progresivă a forței musculare asociată cu modificările tonusului muscular, atrofie musculară și tulburări comportamentale. Scleroza laterală amiotrofică face parte din grupul maladiilor neuronului motor, în care se mai includ atrofia musculară progresivă (AMP), scleroza laterala primara (SLP) și paralizia bulbară progresivă (PBP). SLA este datorată mutațiilor în gena Cu/Zn superoxid dismutaza 1 (SOD 1). SLA a fost descrisă pentru prima dată de către neurologul francez Jean-Martin Charcot în 1869, fapt pentru care în Franta este cunoscută ca maladia Charcot. 

Etiopatogenie Mecanismul de dezvoltare a SLA pâna astazi înca este putin elucidat. Se cunosc forme sporadice si familiale ale SLA. Formele familiale ale SLA se considera a fi datorate unui sir de mutatii în gena Cu/Zn superoxid dismutaza 1 (SOD 1). Se cunosc mai mult de 100 de mutatii ale SOD 1 implicate în patogenia SLA. Totusi mutatiile genei SOD 1 sunt depistate doar în circa 20% din cazurile de SLA familiala. În 2006 a fost identificata o alta mutatie implicata în aprox. 90% din cazurile de SLA sporadica - mutatia în gena TDP-43 (TAR DNA-binding protein-43). În 2009, mutatiile unei alte gene, FUS/TLS, o proteina care participa în procesarea ARN, s-au dovedit a fi responsabile pentru o forma autosomala dominanta a SLA.  Pierderea neuronilor motori în SLA este datorata abolirii mecanismelor de protectie contra stresului oxidativ, protectie în care este implicata SOD 1. Ca rezultat, radicalii liberi acumulati în corpul neuronal vor cauza lezarea si moartea acestuia. Totusi, dat fiind ca mutatiile genei SOD 1 nu sunt obligatorii pentru dezvoltarea SLA, mecanismele patogenetice exacte ale SLA ramân înca a fi elucidate.

Formele SLA În SLA are loc afectarea neuronilor motori, atât centrali cât si periferici. Slabiciunea musculara progresiva, caracteristica de baza a SLA, este datorată lezării motoneuronului periferic în timp ce spasticitatea este manifestarea lezarii neuronului motor central. Lezarea neuronilor din aria precentrala va fi responsabilă pentru dezvoltarea tulburărilor de comportament în SLA. În dependență de tipul neuronilor lezați și de simptomele pe care acestea le provoacă au fost distinse mai multe forme ale SLA.  Scleroza laterală amiotrofia clasică este termenul rezervat pentru cazurile în care se afectează atât motoneuronul central cât si cel periferic.
64

Daca se afectează doar motoneuronul periferic maladia se va numi atrofia musculară progresivă (AMP). În caz de afectare doar a neuronului motor central așa o forma va fi numită scleroza laterală primară (SLP). Evoluția SLP se deosebește de cea a SLA, având o durata de decenii. Rareori maladia se limitează doar la musculatura bulbara si în acest caz se numește paralizie bulbara progresiva (PBP). Cei mai mulți din pacienții care se prezintă doar cu semne de afectare a musculaturii bulbare ulterior vor evolua în forma clasica a SLA.

Simptomele SLA Substratul morfologic al SLA, pierderea neuronilor motori centrali și periferici, va determina specificul tabloului clinic al maladiei care este dominat de simptomele motorii. Într-un număr mai mic de cazuri, afectarea neuronilor din regiunea prefrontală va cauza dezvoltarea tulburarilor de comportament și cognitive, care în cazurile complete vor îndeplini criteriile de diagnostic al dementei fronto-temporale. Mai jos sunt prezentate simptomele SLA. Nu toate aceste simptome sunt prezente la toți pacienții.   Disfuncția neuronului motor central  o Spasticitate (rigiditate) o Exagerarea reflexelor tendinoase (sindrom piramidal) o Prezența reflexelor patologice (Babinski, Rossolimo s.a.) o Pierderea dexterității (împiedicari frecvente, căderi în ciuda păstrarii forței musculare)  Disfuncția neuronului motor periferic  o Scăderea forței musculare sau fatigabilitatea crescută o Fasciculațiile musculare o Atrofia musculară o Tulburări ale respirației  Afectarea neuronului motor central și periferic  o Scaderea fortei musculare (slăbiciunea musculară clasică din SLA ca regulă este datorată disfuncției neuronului motor periferic) o Crampele musculare o Dificultăți de vorbire și de deglutiție o Instabilitatea  Simptome afective  o Râs sau plâns involuntar o Depresie  Tulburări cognitive

Evoluția SLA clasice este rapidă, decesul survenind ca regula după 3 ani de la apariția primelor simptome. Cauza decesul în majoritatea cazurilor este insuficiența respiratorie. Evoluția formelor incomplete ale SLA (SLP, AMP, PBP) poate fi mai lungă, măsurându-se uneori în decade. 

Diagnosticul SLA Pentru a facilita diagnosticul sclerozei laterale amiotrofice, World Federation of Neurology (WFN) a elaborat un algoritm de diagnostic care ia în consideratie manifestările clinice și în anumite cazuri, cele electrofiziologice, pentru a cuantifica gradul de afectare a fiecărui pacient. 
65

Pentru diagnosticul SLA clasice, criteriile WFN necesită prezența tuturor celor trei aspecte menționate mai jos:  Evidenta afectarii neuronului motor central  Evidenta afectarii neuronului motor periferic  Evidenta progresiei în timp (atât în regiunea în care a debutat cât si spre alte regiuni anatomice) În scopul aplicării criteriilor WFN, au fost recunoscute 4 nivele anatomice de afectare:   Bulbar - musculatura faciala, orală și laringiană  Cervical - mușchii occipitali, cervicali, umerii, membrele superioare și porțiunea superioară a spatelui  Toracic - mușchii toracali și abdominali și porțiunea medie a spatelui.  Lumbosacral - mușchii regiunii inferioare a spatelui, perineali și ai membrelor inferioare Respectiv, pentru calificarea stării pacientului se utilizează următorii termeni:   SLA posibilă - implicarea neuronului motor central și periferic la un singur nivel  SLA probabilă confirmată de laborator - afectarea neuronului motor central la un singur nivel și evidențe electrofiziologice ale afectării neuronului motor periferic în mai mult de un membru.  SLA probabilă - afectarea motoneuronului central și periferic la 2 nivele  SLA certă - implicarea motoneuronilor central și periferic la 3 și mai multe nivele Pacienții cu istoric de SLA familială se consideră a avea SLA certă la prima apariție a semnelor de afectare a neuronului motor, în lipsa unei alte explicatii a acestei disfunctii. 

Tratament Unicul preparat aprobat pentru tratamentul SLA este riluzol, un inhibitor al glutamatului, care s-a dovedit a încetini evolutia bolii la unii pacienti. Alte preparate încercate în acest scop, printre care vitamina E si alte antioxidante nu au dat efecte concludente. În ultimii ani, transplantul de celule stem a fost propus ca o metoda de substituire a populatiei neuronale, însa aspectele bioetice si legale contribuie la întârzierea evaluarii acestei metode.